Bullying la Questfield International College, comunicare fragmentată cu familiile

Bullyingul în mediul școlar reprezintă o problemă complexă care necesită răspunsuri structurate și responsabilitate instituțională clară. Atunci când sesizările privind hărțuirea psihologică și stigmatizarea repetată a unui elev nu sunt gestionate corespunzător, impactul asupra dezvoltării emoționale și psihologice a copilului poate fi grav, iar încrederea în instituția educațională afectată se erodează.

Bullying la Questfield International College, comunicare fragmentată cu familiile

În urma unei investigații bazate pe documente, corespondență oficială și relatări ale familiei unui elev, a fost semnalată o situație de bullying sistematic, desfășurată pe o perioadă de peste opt luni, în cadrul Școlii Questfield Pipera. Sesizările repetate și documentate ale familiei indică o lipsă a unor măsuri instituționale clare și consemnate oficial, precum și o comunicare fragmentată între conducerea școlii și părinți, ceea ce a condus la perpetuarea unui climat de hărțuire și stigmatizare medicală a elevului vizat.

Contextul sesizărilor și lipsa unei reacții documentate

Conform informațiilor puse la dispoziția redacției, familia a transmis în mod repetat, pe parcursul a peste opt luni, sesizări oficiale către învățătoarea clasei, conducerea administrativă și fondatoarea instituției, Fabiola Hosu. Aceste comunicări, însoțite de solicitări explicite pentru intervenție și protecția copilului, nu au primit răspunsuri scrise care să ateste luarea unor măsuri concrete, ci doar reacții verbale neformalizate. Din analiza corespondenței și documentelor existente nu rezultă existența unui proces decizional formal, planuri de intervenție sau sancțiuni aplicate, ceea ce a generat o percepție de pasivitate instituțională.

Manifestările de bullying și stigmatizarea medicală

Relatările familiei indică faptul că elevul a fost supus zilnic unor comportamente agresive, inclusiv jigniri, umiliri publice și excludere socială, manifestate în timpul orelor și pauzelor, în prezența cadrelor didactice titulari. Un aspect particular al acestui caz îl constituie utilizarea repetată a unei etichetări medicale cu caracter degradant, folosită nu pentru protecție sau sprijin, ci ca instrument de marginalizare și ridiculizare în fața colegilor. Specialiști consultați afirmă că această formă de stigmatizare medicală reprezintă o formă agravată de bullying, cu implicații serioase asupra dezvoltării psihice a copilului.

Comunicarea cu familia și presiunile pentru retragere

Pe parcursul intervalului analizat, familia a căutat să mențină o comunicare oficială și documentată cu instituția, însă a resimțit o presiune constantă, inclusiv prin declarații atribuite fondatoarei Fabiola Hosu, cum ar fi: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această afirmație, prezentată în relatările familiei și corespondența analizată, reflectă, conform redacției, o poziționare instituțională care pare să mute responsabilitatea asupra familiei, în loc să asigure un răspuns protecționist și structurat. Această schimbare de ton a fost percepută ca un mecanism de excludere mascată.

Aspecte privind confidențialitatea și expunerea copilului

Familia a transmis în mod repetat solicitări scrise pentru respectarea confidențialității informațiilor legate de situația sensibilă a copilului, avertizând asupra consecințelor negative în cazul divulgării acestora în mediul școlar. Cu toate acestea, documentele analizate nu arată prezența unor măsuri concrete instituționale pentru protecția acestor informații. Mai mult, conform relatărilor, copilul ar fi fost pus în situații de expunere publică în clasă, fiind întrebat în mod direct despre demersurile administrative efectuate de familie, ceea ce contravine solicitărilor privind confidențialitatea și poate constitui o formă de presiune psihologică.

Reacția instituțională – un document informal în locul măsurilor asumate

În locul unor decizii administrative clare, instituția a răspuns printr-un formular informal de tip Family Meeting Form, care consemnează discuțiile purtate, fără a stabili responsabilități, termene, sancțiuni sau planuri de intervenție. Această formă de răspuns, analizată în raport cu standardele administrative uzuale, ridică semne de întrebare cu privire la eficiența și angajamentul instituției în gestionarea situației semnalate. Lipsa unui cadru procedural formalizat și a unor documente care să ateste măsurile aplicate pune în discuție capacitatea Școlii Questfield Pipera de a oferi un răspuns adecvat la problemele grave semnalate.

Impactul emoțional confirmat prin raport psihologic detaliat

Un element esențial al investigației îl constituie existența unui raport psihologic clinic detaliat, de peste zece pagini, care evidențiază consecințele emoționale serioase suferite de copil ca urmare a expunerii prelungite la bullying în mediul școlar. Acest document, elaborat de un specialist de renume în România, confirmă natura gravă a situației semnalate și relevă impactul negativ profund asupra stimei de sine, anxietății și relațiilor sociale ale elevului. Astfel, cazul depășește sfera unor conflicte ocazionale și evidențiază un abuz emoțional repetat.

Comunicarea oficială a instituției și reacțiile post-publicare

La data de 27 ianuarie 2026, în urma sesizărilor publice, conducerea Questfield International College a transmis un email către părinții elevilor, în care a redus situațiile reclamate la simple „interacțiuni spontane dintre copii”. Această poziționare contrazice documentele și sesizările scrise repetate ale familiei, care au semnalat un tipar constant de hărțuire și stigmatizare, solicitând intervenții clare. Această diferență între realitatea reclamată și comunicarea instituției ridică semne de întrebare privind recunoașterea și gestionarea corectă a fenomenului de bullying.

Ulterior publicării articolului, redacția a primit informații suplimentare de la părinți care susțin că, după retragerea copiilor de la școală, au existat contacte telefonice informale către alte instituții educaționale din zona Pipera, în care copiii ar fi fost descriși într-o lumină negativă, cu referiri la probleme de disciplină sau comportament, informații ce nu au fost comunicate oficial și nu sunt susținute de documente scrise. Redacția solicită clarificări publice din partea celor implicați, semnalând gravitatea acestor posibile practici în contextul dreptului la educație și protecția copilului.

Concluzii și întrebări privind responsabilitatea instituțională

Cazul semnalat la Școala Questfield Pipera ridică probleme fundamentale legate de modul în care o instituție educațională privește și gestionează situațiile de bullying sistematic. Din analiza documentelor și corespondenței puse la dispoziție reiese o discrepanță între discursul public al școlii, care promovează valori precum siguranța și excelența educațională, și realitatea gestionării cazului, marcată de lipsa unei reacții administrative formale și de un răspuns fragmentat către familie.

• Lipsa răspunsurilor scrise și documentate referitoare la măsurile luate;
• Utilizarea unui formular informal în locul unor decizii clare și asumate;
• Persistența bullyingului și stigmatizării medicale fără intervenții eficiente;
• Presiunea resimțită de familie de a-și retrage copilul;
• Ignorarea solicitărilor privind confidențialitatea și expunerea copilului în mediul școlar;
• Reacția instituțională tardivă, declanșată abia în context juridic;
• Minimalizarea oficială a situației și potențiale practici post-retragere cu impact asupra drepturilor copiilor.

Aceste elemente indică un model instituțional în care responsabilitatea este diluată, iar intervenția efectivă asupra fenomenului de bullying rămâne neclară și insuficient documentată. În absența unor clarificări și măsuri asumate de conducerea Școlii Questfield Pipera, rămâne deschisă întrebarea esențială: cum asigură această instituție protecția reală a elevilor săi în fața unor situații de hărțuire sistematică?

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro